Contul Cora

Judetul Dambovita


Geografie

Judetul Dambovita are o suprafată de 4.054 km² (1,7 % din suprafata tării). Este situat in partea central-sudică a tării, suprapunandu-se bazinelor hidrografice ale raurilor Ialomita şi Dambovita. Judetele vecine sunt:

  • Braşov la nord;
  • Prahova la est;
  • Ilfov la sud-est;
  • Giurgiu la sud;
  • Teleorman la sud-vest;
  • Argeş la vest.

Altitudinea maximă se inregistrează in Varful Omu (2505 m) din Muntii Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 m, in Campia Titu. Unitătile administrative componente ale judetului sunt: 2 municipii, 5 oraşe şi 81 de comune cu 361 sate.

Relief

Teritoriul este dispus in trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferentă de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcătuite din munti (9 ), dealuri (41 %) şi campii (50 %). Etajat de la campia joasă pană la cele mai inalte piscuri ale Muntilor Bucegi, relieful judetului Dambovita prezintă o mare diversitate peisagistică. Succesiunea treptelor de relief poartă atat amprenta factorilor geologici, cat şi a celor fiziogeografici, care au participat activ la formarea şi evolutia lor. Cea mai veche şi mai inaltă unitate de relief, situată in partea de nord a judetului, este formată de muntii Leaota şi Bucegi. Primul masiv,fiind alcătuit din şisturi cristaline, se deosebeşte ca morfologie de Muntii Bucegi, in a căror alcătuire predomină calcarele, gresiile şi conglomeratele. Subcarpatii alcătuiesc cea de-a doua treaptă de relief şi ocupă 23 din suprafata judetului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiti din depozite paleogene la nord şi neogene la sud. Aproape toată gama formatiunilor este cutată intr-o succesiune latitudinală de sinclinale şi anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare şi de eroziune torentială, care scot din circuitul agricol suprafete apreciabile de teren. Piemontul Candeşti constituie o treaptă de relief care se deosebeşte prin alcătuirea geologică, tectonică şi morfologică atat de Subcarpati, cat şi de zona de campie. Interfluviile sunt netede, impădurite, uşor inclinate spre sud şi fragmentate de văi mult mai adancite in cuvertura de pietrişuri. Campiile, care ocupă peste 50% din suprafata judetului, alcătuiesc cea mai joasă şi cea mai tanără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest — sud-est, panta mică a acestora, lătimea şi gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unităti. Din forajele existente se constată prezenta unei cuverturi de pietrişuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. in conditii specifice de climă şi vegetatie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din judet.

Muntii

Unitatea montană carpatică, situată in partea de nord, cuprinde două masive – Leaota şi Bucegi – complet diferite ca structură geologică şi infătişare. Masivul Leaota este alcătuit predominant din şisturi cristaline cu pante domoale şi culmi rotunjite. Văile sunt puternic adancite, insotite de versanti cu inclinare moderată, avand inăltimile cele mai mari in Varful Leaota: 2133 m. Masivul Bucegi, alcătuit predominant din gresii şi conglomerate şi numai partial din calcare, are inăltimi frecvente peste 2000 m: varful Omu – 2505 m, varful Doamnele – 2402 m, varful Bătrana 2181 m.Este bine marcat in ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun in evidentă flancurile externe prin varietatea reliefului său. Alternanta de gresii, marne şi conglomerate, neuniformitatea litologică a conglomeratelor au conditionat aparitia prin dezagregare şi eroziune diferentială, a unui relief rezidual de turnuri şi coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele şi Sfinxul . in bazinul superior al Ialomitei domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile tapului), doline, chei (Horoabele, Urşilor, Peşterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peşteri (Ialomitei). Relieful structural este evidentiat prin suprafetele structurale, abrupturi, brine şi polite structurale. in bazinul superior al Ialomitei sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciatiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turce şi de la obarşia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene.

Dealurile

Subcarpatii Ialomitei formează treapta colinară inaltă ce constituie partea central-nordică a judetului. Sunt alcătuiti dintr-o asociere de dealuri şi depresiuni, acestea din urmă fiind generate de eroziunea diferentială şi dispuse in lungul văilor principale. Un prim aliniament il formează Subcarpatii interni, alcătuiti din fliş cretacic şi paleogen, in care se dezvoltă pinteni prelungi cu inăltimi de 800-900 m, situati la baza masivelor Bucegi şi Leaota. in lungul văilor apar primele depresiuni de contact : Moroieni-Pietroşita pe Ialomita şi Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se află o succesiune de dealuri şi depresiuni : Dl. Micloşanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sarnei, Depr. Bărbuletu-Raul Alb şi Depr. Bezdead. Alternanta gresiilor, marnelor şi argilelor puternic cutate, a sinclinalelor şi anticlinalelor fac ca eroziunea să fie intensă, procesele de versant foarte active : in lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voineşti-Aluniş-Vulcana-Pucioasa-Vişineşti-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpatii externi, formati din depozite miopliocene, mai putin dure, formează o treaptă mai coborată şi relativ mai uniformă de unde şi denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniş etc ). Sinclinalele şi anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură groasă de pietrişuri şi nisipuri in care apele au sculptat un şir de depresiuni (Doiceşti, Ocnita, Iedera-Moreni). Fată de zona de campie din sud, dealurile subcarpatice se termină prin denivelări de 40-60 m, intrerupte in dreptul văilor mari de golfuri de campie care pătrund printre acestea. Piemontul Candeşti, situat la vest de valea Dambovitei, formează treapta colinară mai joasă (300-550 m) ce intră in alcătuirea teritoriului judetului Dambovita. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, uşor inclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dambovita şi Potopu.

Campiile

Campia Romană ocupă cca jumătate din suprafata judetului . Ea este reprezentată prin campia inaltă a Dambovitei şi Ialomitei şi prin campia de subsidentă a Titului. Campia inaltă este alcătuită din cateva prelungiri, sub formă de pinteni, ale Piemontului Candeşti (Campia Picior de Munte, la vest de Dambovita) sau a unor fragmente de piemont (Pintenul Măgurii, la est de Ialomita) din Campia Targoviştei, rezultată din unirea conurilor piemontane ale Dambovitei şi Ialomitei şi din Campia Cricovului. Campia de subsidentă a Titului este formată din campuri interfluviale inguste, separate de văi cu albii instabile, cu zone de inmlăştinare şi cu numeroase albii părăsite. Caracterul esential este dat de faptul că luncile au o lătime foarte mare, devenind uneori comune pentru două rauri vecine (lunca Argeş-Sabar). La sud-vest de Argeş, campia se inaltă mai mult fată de văile care o drenează, urmand o inclinare nord-vest – sud-est, relativ similară cu cea a piemontului pe care de fapt campia il continuă; este o portiune din Campia Găvanu – Burdea.

Hidrografie

Apele de suprafată

Reteaua hidrologică din judetul Dambovita apartine la două sisteme hidrografice distincte: cel al Ialomitei, in jumătatea de nord-est, şi cel al Argeşului in jumătatea de sud-vest. Densitatea retelei de rauri variază intre 0,5 şi 0,8 km/km2 in zona montană, intre 0,3 şi 0,5 km/km2 in zona subcarpatică şi intre 0,3 şi 0,4 Km/Km2 in zona joasă. Raul Ialomita izvorăşte de pe versantul sudic al masivului Bucegi şi părăseşte teritoriul judetului in amonte de confluenta cu raul Cricovul Dulce, avand o suprafată de bazin de 1208 km2 şi o lungime de 132 km. Panta medie a raului pe teritoriul judetului este de l7,5%. Raul Argeş, ale cărui izvoare se găsesc pe versantii sudici ai Muntilor Făgăraş, străbate judetul pe o lungime de 47 km, la intrarea in judet avand o suprafată de bazin de 3590 km2 şi o lungime de 130 km, iar la ieşirea din judet o suprafată de 3740 km2 şi respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a raului pe sectorul aferent judetului este de l,65 %. Cel mai important afluent al Argeşului este Dambovita care are la intrarea in judet o suprafată de bazin de 636 km2 şi o lungime de 67 km, iar la ieşire o suprafată de bazin de 1120 km2 şi o lungime de 157 km, confluenta cu Argeşul fiind insă in afara judetului Dambovita. Interfluviul dintre Dambovita şi Ialomita este drenat, in zona de campie de Colentina şi Ilfov, afluenti ai Dambovite,i cu care se uneşte in judetul Giurgiu. Un alt afluent important al raului Argeş este Sabarul, care işi culege apele de pe teritoriul judetului Dambovita şi pe care il părăseşte in apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafată de bazin de 740 km2 şi o lungime de 65 km. Partea de sud-vest a judetului este drenată de raurile din zona superioară a bazinului Neajlov, afluent al Argeşului, cu care confluentează in judetul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variază pe teritoriul judetului intre 20 l/s*km2 in zona inaltă a Muntilor Bucegi şi 5 l/s*km2, in zona de campie din sud. Debitul mediu multianual al Ialomitei la Băleni, situat imediat in amonte de confluenta cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al Argeşului, la intrarea in judet, de 39,5 m3/s – debit care variază nesemnificativ pană la ieşire – al Dambovitei, la intrarea in judet de, 10,1 m3/s, iar la ieşire de 11,8 m3/s. Pe raurile ale căror bazine de receptie se află integral sau in majoritate in zona inaltă, cum ar fi de exemplu Ialomita la statia hidrologică Moroeni şi Dambovita la statia hidrologică Malu cu Flori, volumele maxime de apă pe anotimpuri se scurg obişnuit primăvara (aprilie-iunie), iar cele minime in iarna (decembrie-februarie) reprezentand in medie cca. 40-50 % şi, respectiv 10-15 % din cele anuale. Lacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul judetului Dambovita. in campie, sunt amenajate o serie de iazuri şi heleştee (Nucet, Comişani, Bungetu, Băleni) de importantă locală. in bazinul superior al Ialomitei, in amonte de Cheile Orzei, se află lacurile de acumulare Bolboci şi Scropoasa, care deservesc uzinele hidrocentralelor de la Doiceşti si Moreni. in zona Pucioasa există un lac de acumulare, avand in aval o păstrăvărie şi functie turistică.

Apele subterane

Rezervele de ape subterane din cuprinsul judetului Dambovita depind de gradul de permeabilitate, cat şi de grosimea şi extensiunea rocilor care le inmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt in general impermeabile pentru o bună parte a muntilor Leaota şi Bucegi. Totuşi, abundenta şi permanenta izvoarelor dovedeşte existenta apelor freatice, dar acestea sunt acumulate in depozitele de pantă şi de la baza versantilor. O situatie mai aparte prezintă conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fata de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. in zona de munte nu putem vorbi de prezenta stratelor acvifere de adancime. Depozitele constituente din zona subcarpatică au diferite grade de permeabilitate, in functie de natura lor. Există strate acvifere locale in depozitele de pietrişuri, nisipuri şi argile din formatiunile pliocene şi pleistocene inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin infiltrarea apelor superficiale in depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată şi apar, sau sunt intalnite in foraje, ca ape minerale cu importantă mare pentru economia judetului. Interfluviul dintre Dambovita şi Argeş, exceptand luncile celor două rauri, este alcătuit din depozite de pietrişuri şi nisipuri cu o permeabilitate bună. in coltul sud-vestic al judetului, la sud de lunca Argeşului, in sectorul aferent Campiei Găvanu-Burdea, apele freatice au conditii foarte bune de inmagazinare, pietrişurile şi nisipurile stratelor de Frăteşti fiind prezente la o mică adancime sub cuvertura de loess. Aceleaşi depozite cu o granulometrie foarte favorabilă infiltratiei şi deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se intalnesc şi in luncile Argeşului şi Dambovitei pe intregul traseu din judet şi de pe valea Ialomitei in avale de Pucioasa.

Clima

Unitătile climatice

Teritoriul judetului Dambovita apartine in proportie de cca. 80 % sectorului cu climă continentală (50% tinutului climatic al Campiei Romane şi 30 % tinutului climatic al Subcarpatilor) şi in proportie de cca. 20 % sectorului cu climă continental-moderetă (tinuturilor climatice ale muntilor mijlocii şi inalti).

Regimul climatic general

tinutul cu clima de campie se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitatii moderate şi ierni nu prea reci, cu viscole rare şi intervale de incălzire frecvente, care duc la topirea stratului de zăpadă. Pentru sectorul cu clima continental-moderată sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitatii abundente şi ierni foarte reci, cu viscole frecvente şi strat de zăpadă stabil pe o perioadă indelungată. tinutul Subcarpatilor reprezintă caracteristici climatice intermediare.

Temperatura aerului

Temperatura aerului variază in limite largi din cauza diferentelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale depăşesc 10°C in tinutul de campie (10,1°C la Titu şi Găeşti), coboară pană sub 9°C in tinutul Subcarpatilor şi variază intre 6 şi 0°C in sectorul montan. Pe culmile cele mai inalte devin negative, coborand chiar sub -2°C (-2,6°C pe virful Omu). Mediile lunii celei mai calde, iulie, scad treptat de la campie (21,7°C la Titu şi Găeşti) către deal (21°C la Targovişte) şi munte (cca .5 – 6°C) pe culmile montane cele mai inalte). Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, sunt ceva mai coborate in campie (-2,9°C la Titu şi -3,2°C la Găeşti) comparativ cu zona de dealuri (-2,3°C la Targovişte), din cauza frecventelor inversiuni termice care se dezvoltă in partea cea mai joasă a judetului. incepand de la cca. 500 m in sus, mediile lunii ianuarie scad, paralel cu creşterea altitudinii, pană la valori sub -10°C. Pe culmile montane cele mai inalte, mediile lunare cele mai mici se inregistrează in februarie cand ating chiar -11°C. Maximele absolute inregistrate pană in prezent au depăşit 40°C, in zonele de campie şi de dealuri (40,4°C la Targovişte in ziua de 20 august 1946) şi 22-25°C in sectorul montan. Minimele absolute au coborat sub -30°C in zona de campie (-31°C la Găeşti in ziua de 24 ianuarie 1907) sub -28°C, in zona deluroasă (-28,3°C la Targovişte in ziua de 25 ianuarie 1942) şi pană la -38°C pe culmile montane cele mai inalte. Numărul mediu anual al zilelor de inghet depăşeşte 100 la campie, 110 in zona de dealuri (111,3 la Targovişte) şi 260 pe culmile cele mai inalte ale muntilor.

Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile cresc substantial odată cu altitudinea. Cantitătile medii anuale totalizează 512,1 mm la Potlogi, 500 mm la Targovişte şi peste 1300 mm pe culmile montane cele mai inalte. Cantitatile medii lunare cele mai mari se inregistrează in iunie şi sunt de 80,1 mm la Dambovita, 85,l mm la Titu, 83,1 mm la Targovişte şi 170 mm pe muntii cei mai inalti. Cantitătile medii lunare cele mai mici cad in februarie la campie (28,2 mm la Potlogi şi 30,3 mm la Titu) şi deal (22,1 mm pe culmile cele mai inalte). Cantitătile maxime căzute in 24 de ore au atins 95,6 mm la Titu (3 iulie 1939), 103,8 mm la Potlogi (20 iulie 1949), 135 mm la Găeşti (13 iulie 1941), 190 mm la Bilciureşti (29 iunie 1928), 155,6 mm la Targovişte (1 iulie 1924) şi peste 110 mm pe muntii inalti.

Stratul de zapadă

Stratul de zăpadă prezintă o discontinuitate accentuată in partea joasă a judetului şi o mare stabilitate in cea inaltă. Durata medie anuală este mai mică de 50 zile la campie şi mai mare de 215 zile pe culmile montane cele mai inalte. Grosimile medii decadale ating in ianuarie şi februarie la campie valori de pană la l0 – 15 cm, iar in ianuarie–martie, la munte valori de pană la 30 – 50cm.

Localitati

Suna la 0762 104 878 pentru a afla informatii despre vanzarea imobilului tau, sau pentru o evaluare a imobilului